William Butler Yeats - He Wishes For The Cloths Of Heaven

Had I the heavens' embroidered cloths,

Enwrought with golden and silver light,

The blue and the dim and the dark cloths

Of night and light and the half-light,

I would spread the cloths under your feet:

But I, being poor, have only my dreams;

I have spread my dreams under your feet;

Tread softly because you tread on my dreams.


"William Butler Yeats - He Wishes For The Cloths Of Heaven"

DinoE - Fara Ceas

miercuri, 28 decembrie 2011

Razboiul

   

                                                                     


     Pustiu. A inceput sa ploua. Peste tot pe acest camp a ramas numai aburul sinistru al cetii si noroiul. Acel noroi negru si lipicios ce isi inghite linistit victimile... Ranitii si mortii laolalta. Acest camp sinistru... Nici nu mai stiu ce era inainte! Poate o poiana plina de flori sau o padurice unde se jucau niste copii.... Nu! Nu are cum sa fi fost ceva asa frumos. Acest camp a fost creat special pentru razboi, pentru a fi acoperit de cadavre, pentru a inghitii povestile, rasetele si lacrimile celor ce au luptat pe el.
     Pustiu si liniste, in aer se simte miros de ploaie si sange proaspat. Stau in mijlocul acestui camp inconjurat de trupurile camarazilor, dar si al inamicilor... Stau nemiscat si ascult ploaia, o las sa-mi spele ranile. Liniste. Prea multa si prea apasatoare pentru niste urechi obisnuite cu zgomotul razboiului, cu clinchetul infiorator al armelor si tipetele de groaza ale celor cazuti.
     Imi urnesc cu greu picioarele obosite, pasind atent prin noroi... Caut! Imi caut camarazii, acei ultimi soldati pe particica lor de camp. Ii caut si stiu ca ma cauta si ei... Ne gasim. Fiecare poarta cicatricile luptei sale pentru supravietuire, da, pentru asta luptam, pentru supravietuire. Unul langa altul, noi veteranii, nu putem face altceva, doar sa stam impreuna, nu trebuie sa ne vorbim, doar sa ne ascultam privirea.
      Pe chipul fiecaruia... 360 de lupte crancene, 360 de zile in care frica s-a amestecat cu bucuria ca a mai trecut o zi in care ti-ai castigat dreptul de a o trai pe urmatoarea. 360 de lupte istovitoare.
      Si am doar 5 zile sa ma odihnesc, sa-mi pansez ranile, sa-mi curat si sa-mi repar armele si armura. Doar 5 zile sa renasc. Doar 5 zile pana la urmatoarea lupta. Pana la urmatoarele 360 de lupte.
      Imi fumez linistit tigara, imi potrivesc armura si imi trag arma aproape. In departare se aud zgomotele razboiului. Intaririle sunt aici. Urmeaza 360 de incercari. Sunt gata, sa primesc cea mai buna lovitura a inamicului...        


                                                               

duminică, 18 decembrie 2011

Visul...

       Un pahar de vin, tigari si un pix. Stau la birou, ascultand aceasi melodie la nesfarsit, asteptand acel gram de inspiratie puerila ce ma face sa scriu poezii. Nimic. Azi artistul neinteles din mine refuza sa munceasca. Mai iau o gura de vin si-mi mai aprind o tigara, tot nimic. O sting jumatate si ma asez nervos pe pat, sperand ca daca alung oboseala voi putea scrie ceva.
       Acelasi pahar de vin, aceleasi tigari tari si acelasi pix, cu aceasi lipsa de inspiratie. Ma las debusolat pe spatarul scaunului inchizand ochii in timp ce injur blocajul. Deschid ochii…. Nu mai sunt la birou! Speriat ma uit in jur, sunt intr-un desert inconjurat de sute de kilometri de nisip… Neintelegand ce se intampla incep sa merg, apoi sa alerg, cad… ma ridic si nu am ce face inafara de a merge mai departe. Dupa cateva ore ajung la o cladire in paragina. Intru temator, ingnorand scartaitul tipator al usii. O camera prafuita si rece, o morga. In mijlocul ei o masa de spital cu un cearceaf ce dezvaluia formele unui om. Simt un fior rece in timp ca ma intreb ce naiba cauta o morga in mijlocul desertului. Curios ma intrept spre masa si citesc eticheta agatata de piciorul drept: “Nu a putut”. Sunt confuz, indepartez cearceaful si simt cum tot sangele imi cade in picioare… EU!!! Ma vad pe masa…. Toata camera se reduce la acea masa, nu mai vad nimic altceva, sunt blocat, nu pot gandii, nu ma pot misca, nu pot vorbii, doar ma privesc stand pe masa aia rece cu ochii inchisi si prafuit. Intr-un final imi mai revin un pic si incerc sa ating “eu-ul” de pe masa… nu pot, cum am intins mana spre fruntea lui se transforma in praf si-mi simt corpul tras, aruncat, vad camera cum se mareste ca mai apoi sa se micsoreze intr-un zgomot de.. de saxofon?!
       Deschid ochii, sunt in camera mea, in patul meu. Au trecut doar zece minute. In boxe, aceasi melodie… Imi caut pachetul de tigari si imi aprind una. Imi las capul greu pe perna si las fumul sa-mi inunde plamanii, meditand la ce s-a intamplat… Macar am despre ce scrie!!

                                                                     

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Cenusareasa

      Dimineata… Deja?! O lumina difuza imi inunda camera prin draperiile trase pe jumatate. Imi simt capul greu… Imi aprind o tigara si ii las fumul sa acopere mirosul de lumanari si iasomie ce pluteste inert prin camera in timp ce caut doua aspirine.

      Incerc sa-mi fac ordine in haosul gandurilor…. Cateva sticle de vin rosu zac goale pe covor, iar peste tot acelas miros singuratic de iasomie. In mijloc, o masa ale carui “decoratii” au fost aruncate salbatic pe jos! Pe ea se disting inca formele delicate ale unei… Pe birou un pahar de vin pe jumatate gol cu urme de ruj rosu…. Pe covor fantoma unor pasi timizi de vals… Acum si linistea incepe sa se transforme intr-un ritm, iar in usa intredeschisa, camasa mea neagra zace sfasiata.

                                                                  
     Simt cum transpir si incep sa simt acelas miros de iasomie si pe mine… Am nevoie de niste apa rece.
Intru in aburul inecacios din baie emanat de dusul cazut in cada… Pe jos perdeaua rupta, pe oglinda urme de palme….
Ma intorc la biroul meu si privesc pe fereastra in timp ce-mi mai aprind o tigara…. Pe trotuar, in zapada, urme grabite de tocuri…

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Salut




Buna ziua, bine ati venit!
Intrati! Nu fiti rusinosi.
Luati loc unde doriti!
Va rog, pe aici, poftiti.
"Spectacolul" va incepe in curand,
Mai sunt doar cateva persoane la rand...


Trei, doi, unu, start.

Salut, sunt Andrei si v-am mintit!
Da, sunt un "demon trist"...
Va promit marea cu sarea,
Dar va inec incet in valuri!
Mereu "intarzii",
Nu ajung la timp cu rezultate...
Va dau ca survenir planurile mele esuate!
Salut, sunt Andrei si-ti spun ca te iubesc,
Dar imi e imposibil sa-ti dovedesc.

Sunt Andrei si nu stiu ce-mi doresc...
Cred ca pot face orice,
Dar nu stiu de unde sa incep!
Sunt Andrei si vreau sa plec,
Poate am sa reusesc sa ma pierd...

Salut, sunt Andrei
Si nu poti avea incredere in mine,
Te duc de nas cu promisiuni cretine.

Salut, sa fiu "Andrei" ar fi trebuit,
Dar nu am reusit!!

joi, 24 noiembrie 2011

Un gand...




Ma odihnesc la umbra unui salcam
Si ascult un gand,
Adus de vant
Din vremuri indepartate,
De copilarie ajutat
Sa infloreasca.
Umpleam strazile gri
De curcubee vii...
Alergam razand
Incercand sa cucerim frunza
Si ne ascundeam 
Asteptand infrigurati sa scapam turma.
Ne masuram urma 
Lasata de mana in nisip!
Copii ce nu stiam ce inseamna sa fii trist...
Frumos gand,
Am sa mai vin sub acest salcam.

marți, 22 noiembrie 2011

Cersetor



Imi urmaresc victima ca un pradator...
Rabdator, stau in coltul meu..
Toti o vor! Asa ca-i promit un curcubeu.
Ajuta-ma, da-mi ochii tai sa-l gasesc!
Stai linistit, n-o sa simti ca-ti lipsesc!
Eu? Nu, nu sunt un zmeu...
Simti caldura? Te rog, transpira tu in locul meu.
Ai timp? Nu-i nimic, nu intarzii!
Poftim! I-a tu demonii mei.
Hei!! Unde esti? De ce trebuie sa te strig?
Aici jos e frig,
Iti iau putin aripile!
Ce? Te ataca reptilele?
Stai linistit, nu musca!
Uite, intra in aceasta cusca.
Tin eu cheia, ti-o dau cand cobor!
Vezi tu, uneori ma simt gol,
Dar nu trebuie sa mai caut piese prin gunoi
Sa-mi repar sufletul de strigoi...
Deocamdata nu mai am pentru tine
Nici o intrebuintare,
Asa ca, adio draga Cutare...

duminică, 19 iunie 2011

Piveste Inainte!





Ce daca suferi!
Ce daca plangi dupa o cauza pierduta!
Transforma-n lant acea ata
Ce te calauzeste printe munti de gheata.
Suferi? Nu-i nimic...
Este antrenament pentru speranta...
Suferi ca nu poti avea ce-ti doresti?
Bravo! Nu esti o caramida!
Strange din dinti
Si construieste-ti o piramida 
Cu tine in varf!
Cauta puterea de a trai si iubi,
Dorinta de a merge mai departe!
Poate suferinta este un cadou!
O incercare sa dovedesti ca faci fata
La tot ce ti-e rezervat in viata...
Nu te mai uita inapoi,
Tre' sa ti capu' sus
Si sa nu accepti sa fi nimicit,
Trebuie sa privesti inainte
Chiar daca te simti lovit
Trebuie sa vezi si alta parte a lucrurilor!
Pana la urma esti muritor,
Nu-ti da seama cand este prea tarziu!

luni, 6 iunie 2011

Spune-mi cine sunt

Poate sunt prins intr-un vis,
O lumanare ce in loc 
Sa lumineze s-a stins.
Poate sunt cazut in Stix
Si la acest birou
Sta un schelet cu un pix in mana,


Uitat intr-un oras parasit,
Un parazit intr-un organism
Sau urletul unui soldat
Purtat spre urechile unui doctor mort.
Te astept in acest cort
Instalat intr-o padure fantoma,
Grabeste-te, sunt in coma!
Saruta-ma, palmuieste-ma, zgarie-ma,
Doar trezeste-ma si spune-mi cine sunt...

luni, 25 aprilie 2011

Plec

Prins in vis si realitate
Cu inima plina de vina si regret
Trec pe langa voi si va privesc...
Sper sa nu va lipsesc!
Nu mai pot spune ca obosesc,
Sunt la capatul puterilor,
Nu mai simt protectia norilor
Sau mangaierea ploii
Ce-mi ascundea lacrimile ochilor!
Azi plec!!
Acestea-s ultimile cuvinte
Ce in jurnal le trec...
Ma indepartez cu fiecare pas,
Azi va las... 
In fine... poate... asa e mai bine.



duminică, 3 aprilie 2011

Razboi cu mine


Azi, imi declar razboi!
Ma voi ataca cu ura
Si se va lasa cu sange.
Nu! Nu plange,
Mila nu-mi ajunge,
Am inceput sa obosesc
Sa gresesc mereu,
Sa ma lovesc de acelasi zid
Construit de mine peste vid.
M-am saturat sa construiesc castele
Ce sfarsesc daramate de armate
Create de mintea mea.
M-am saturat de fapte
Omorate inainte de a fi nascute.
Orb, surd si mut... m-am saturat sa fiu!!
Si nu stiu ce fac gresit...
Pe acelasi drum pustiu
Ma aflu indiferent de directia luata,
Parca se-ntuneca totul!
Aici e miros de cadavre, nu de brazi...
Azi, imi declar razboi!

duminică, 27 martie 2011

Ultimul soldat



Linia frontului s-a schimbat,
Armata mea s-a micsorat!
Speriati, soldatii au plecat...
Am ramas inconjurat
De oameni gri,
Suflete moarte in corpuri inca vii!
Nu-i nimic...
Fugiti! Inca nu-s un suflet mic,
Asa ca ma ridic pentru lupta finala,
Acum nu mai exista un razboi in doi,
Nu mai exista un "noi" sau un "voi"!!
Ca un ultim samurai raman
Sa lupt in ploaie si vant,
Asa ca-mi iau avant
Si atac la sigur...
Impotriva lumii, am ramas singur...

joi, 24 martie 2011

Baloane


Rotunde, ovale, subtiri...
Cate culori, atatea forme!
Dau ochilor arome....
Le poti tine in brate
Sau trage, tinute-n ate.
De le mangai,
Scot sunete ciudate...
Ne incanta si ne plimba
Ne spun si cand vremea se schimba!!
Colorate ca niste bomboane,
Zambiti, va rog, cu un buchet de baloane.


luni, 14 martie 2011

Pentru ea...

O vad,
E afara si plange...
Ii vad sufletul cum se stinge!
Isi ascunde lacrimile in ploaie,
Isi cauta fericirea in noroaie...
Vrea sa-si aprinda sclipirea,
Dar privirea-i nu mai are energie.
Si-a pus sperantele intr-o cutie
Si a pierdut cheia.
Plange dupa un trecut glorios,
Nu poate trai in acest prezent odios. 


Ii vad amintirile stranse,
Puse in volume prafuite!
Ii vad buclele negre
Si cum culoarea  lor se pierde.
Ii vad ochii fara sclipire...
Si buzelele fara un zambet de uimire!
Ii vad chipul cristalin
Ridat de atata chin.

Nu pot..
Suferinta ei nu mai pot s-o suport!


Acum o vad... e fericita!
Lipsita de lacrimi... e divina!
Raul ii mangaie pielea fina
Si soarele ii bate in loc de inima...
Acum diamante ii sunt ochii!
Din ea radiaza fericirea,
Fluturi ii amuza privirea!
In sfarsit poate face ce vrea.

O vad si sunt fericit!
O vad si ma bucur ca nu m-am oprit...
Bucata din mine sa vand...
Pentru ultima oara o vad... pe curand!
Pe rug sufletul mi l-am vandut,
Acum are tot ce a pierdut...
Ma bucur ca frica nu m-a oprit,
O vad... Si sunt fericit...

sâmbătă, 12 martie 2011

Renascut

Ce frumos ninge afara,
Totul atinge o stare de liniste!
Si totul se intinde alb pe pajiste.
Zilele trec calm,
Ghiocei apar prin zapada moale,
Viata reincepe la poale de munti.
Dar stai! Ce se intampla?
Imi duc mana la tampla...
O pacla se aseaza in jur...
Jur ca sunt intre vis si realitate!
Cadrave se vad departe,
Vise moarte cu anii,
Firele de iarba se transforma in cranii!
Tipand ma trezesc transpirat,
Atacat de ganduri ma privesc in oglinda...


Speriat ma uit in jur,
Sunt acasa!
Dar ma simt strain in aceasta casa...
Aceasta camera nu ma lasa
Sa ma linistesc!
Peste tot gasesc numai fantome,
Urme insangerate,
Sperante esuate,
Minciuni iesite din dulap,
Ferestre vopsite sa nu mai vad soarele...
Sa nu mai simt moalele caldurii!
Nu mai vreau nimic drag!
Vreau sa sparg si oglinda asta...


Iar fugi de tine?
Te refugiezi in sine?
Ochiul nu-mi va plange,
Degeaba te vaiti!
Mai bine ai face sa te zbati!

Ce rost are?
Tot ce iubesc in brate imi moare!

Atunci invie ce iubesti!
In loc sa privesti, singur te orbesti!

N-ar trebui sa vorbesti,
Nu sti cat imi e de greu!

In tine se afla o inima de leu...
Poti fi un zmeu
Peste orice limita sa zbori!

De unde sa incep?
Nu vreu sa repet greselile din trecut!

E simplu! De la inceput...
Lasa-ti mintea sa te ridice
Si timpul sa te vindece!



In trecut eram un munte...
Acum, sunt cazut, am plete carunte!
Calcat in picioare si parasit de viata...
Voi tipa! Si voi sparge aceasta gheata
In care m-am blocat.
Si locul in care mi-am aruncat sclipirea
Il voi cauta!
Dar nu ma voi ridica precum un munte,
Voi zbura peste el...
Voi face intre nori o punte
Si daca nu voi putea merge,
Precum un luptator
Voi lupta pana mor!
Si chiar de-as fi plin de sange
Voi cauta acel loc unde curge
Speranta si pentru mine...
Va las in a voastra aroganta!
Eu am plecat in lume,
Mi-am propus sa dobor orice culme...




Ceasul suna, ma trezesc!
Copacii imi bat in geam,
Le cresc frunzele...
Linistea imi saruta buzele.
In ochi imi apare curcubeul!
Eu nu mai sunt eu-l de ieri,
Azi pot face tot ce-mi ceri...
De fapt, tot ce-mi cer!
De mine e vorba...
Si vreau sa urc la cer!
Sa zbor, sa ascult vantul,
Sa cobor, sa sarut raul,
Sa merg, sa alerg...
Pot face orice aleg.


miercuri, 2 martie 2011

Asasin de suflete

Te-ai hranit cu zeci de suflete,
Hai, mai trage o linie pe perete,
Stiu ca vrei
Si ultimul strop de suflet sa mi-l iei!
Nu-ti convine ca-mi revin?
Ca spiritul din acest chin mi se reface?
Continua a ma tortura!
A-mi fura sentimentele,
Fura-mi si visele,
Fura-mi si imaginatia,
Fura-mi tot ce nu ai tu!
Intradevar ai nevoie de ele
Schelet fara suflet.
Cu tunet ma voi reface,
Cat timp in piept o inima inca imi bate
Si nu voi fi departe de tine,
Suflet stins,
Sa te privesc cum te pierzi in abis.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Spune-mi!

Spune-mi, de ce iti ascunzi privirea?
De ce cand auzi chemarea iti acoperi urechea?
Spune-mi unde te duci cand te ascunzi?
Si de ce pleci cand trebuie sa treci
Prapastii si paduri intunecoase
Scoase din sufletul tau?
Povesteste-mi si de ce nu lasi roua
Sa-ti ude picioarele fine?
In fine, spune-mi de ce focul
Ce te incalzea l-ai stins?
Cum de te-a atins frigul
Si ti-a inghetat gandirea?
Hai, ia-ma de mana
Si lasa-ma sa-ti dezghet privirea!

joi, 3 februarie 2011

Va urasc

Va urasc pentru ca din cauza voastra
Ca intr-o gluma proasta
Am ajuns sa fiu inchis
Intre patru pereti cu un suflet stins,
O fatada dupa care se ascund vise alungate
Dorinte legate in lanturi
Sa nu poata fi indeplinite niciodata.
Ura ce v-o port a devenit un fel de arta,
O pata transformata in mod de viata!
Stand in ceata astept acea dimineata
Cand fericit o sa va privesc arzand in iad.
Plictisit si lipsit de scrupule
Va urasc pe voi, acei stricati,
Ca un roi de lacuste mi-ati devorat sufletul
Mi-ati transformat iubirea in ura,
Dorinta de a trai in dorinta de a muri...
Ma multumesc cu gandul ca intr-o zi nu veti mai  fi!
Pana atunci storc si ultimul strop de ura ce v-o port
Si o indrept direct spre voi
Si voi fi la mormantul vostru aruncand prima mana de pamant
Asigurandu-ma ca nu veti mai iesi niciodata.

luni, 10 ianuarie 2011

Pierdut (partea I)

Fad… totul este fad… bajbai pe intuneric pe un drum cu serpentine pe care s-a asezat o ceata groasa aproape laptoasa. Totul are o atmosfera horror, oriunde te uiti se vede aceasta ceata alba ca o spuma de sapun prin care se mai distinge uneori cate un ciot de copac uscat. Si cand te gandesti ca atunci cand ai intrat pe aceast drum era soare si marginile lui erau pline de copaci infloriti si flori. Era doar o ademenire pentru drumetii prea curiosi, prea pierduti in frumusetea peisajului in care se serpuia acest drum pustiu, si imbatati de mirajul oferit se aventurau din ce in ce mai mult, mergeau din ce in ce mai orbi, neobservand ceata care se aseza incet dar sigur in jurul lor. Cand se trezesc acesti calatori deja este prea tarziu in orice directie ar lua-o ii duce in exact acelas loc, nelasandu-I sa gaseasca o cale de scapare. Ca si mine au urmat un miraj spre un loc minunat si s-au pierdut cautandu-l.
Stau pe mijlocul drumului cu un toiag in mana pe care il folosesc sa “pipai” spatiul din fata mea, incapatanandu-ma sa merg inainte si sa nu urmez vointa “lui” de a ma intoarce. Merg parca de zile ingropat in ceata, urmand toiagul care mi-a ramas singurul alint, merg si merg si merg pe acest drum interminabil ce nu are nici o bordura pe care sa ma odihnesc. Imi urmez toiagul deschizator de drum in care am incredere ca ma va duce in acel loc… nu stiu care… dar stiu ca exista, trebuie sa existe un final de drum inzecit de ori mai frumos decat la inceput.
Drumule, de ce imi faci asta? De ce m-ai momit cu frumusetea ta zambitoare pentru a ma lasa pierdut?! Si aveam atata nevoie de frumusetea ta! Am facut ceva gresit? Oare nu am apreciat in deajuns… am inceput sa vorbesc cu drumul, e clar delirez de la oboseala, de la frica… inaintez si ma simt si mai pierdut in ceata. Nu. Nu te oprii, nu ceda, mergi, mergi, mergi inainte, urmeaza-ti toiagul, doar el te va duce la final.
Au trecut zile… parca au fost secole. Ma dor picioarele, ma dor mainile, ma doare capul, de fapt ma doare tot corpul, fiecare milimetru patrat din corp. Dar nu asta conteaza, picioare m-au mai durut, mainile mi le odihnesc cu schimbul, cu migrenele m-am obisnuit. Durerea fizica o poti pacali prefacandu-te ca nu exista, dar durerea aceea… durerea spirituala nu o poti pacali, ea te inunda, te cuprinde, nu te lasa sa respiri, ba chiar iti pune si piedica, incercand sa te reduca la un nimic. Cu asta nu ma pot obisnui, e prea puternica, o simt cum ma sfasie din interior, ma devoreaza, ma omoara incetul cu incetul.
Imi e frica… imi este foarte frica!!!


Va urma!

duminică, 9 ianuarie 2011

Intre vis si realitate



 E frumos sa visezi, sa jonglezi cu realitatea transformad-o in tablouri minunate expuse pe un perete al imaginatiei. Sa creezi lumi de basm in care iepurasii sunt frati cu lupii si alearga impreuna printr-o padure colorata sau ca locuiesti intr-o casa de turta dulce pe un nor albastru si in copaci cresc cornete cu inghetata. Dar din pacate nu este de ajuns doar aceasta lume imaginara, mai trebuie sa revii si la realitate.
Nu ar fi frumos sa ne putem pune visele in realitate? Se poate. Trebuie doar sa vrei, sa incerci. Trebuie sa te ridici si incet sa pui piesele cap la cap sa-ti realizezi visele.
Vei spune ca poate nu are rost sa incerci, ca nu ai cum, ca asa esti tu si nu te poti schimba. Gresit. Are rost sa incerci. Lumile de basm le poti pune pe hartie, in scris sau in poze iar lucrurile reale le poti realiza. Daca din diverse motive nu ai facut-o pana acum, acum e momentul. Niciodata nu e prea tarziu sa devii mai bun. De schimbat, oricine se poate schimba, trebuie doar sa vrei, sa pui piciorul in prag si sa-ti dai inca o sansa. Nu lasa pe nimeni sa te judece pentru ce vrei tu sa fi, iar daca in cale iti apare un "zid", darama-l sau treci peste el. Asa ca dute si fi ceea ce poti fi cu adevarat.
Ce n-ai facut in trecut, poti face acum in prezent si viitorul iti va fi mai bun. Ai sa vezi ca poate exista un echilibru intre vis si realitate.

miercuri, 5 ianuarie 2011

Ce va fi dupa?

        "Ce se va intampla dupa?". O intrebare? O expresie? Un chin sau pur si simplu ce se va intampla dupa!!
        Toti stim intrebarea dar nimeni nu o pune, cum ar fi de exemplu, in loc de, "ce faci de craciun?" sa fi intrebat, "ce faci dupa craciun?". Ar fi altceva nu? Normal ca da, doar este alta intrebare.
        Ce se intampla dupa ce cresti si treci de la o varsta minunata in care doar imaginatia si creatia povestilor conta? Treci, brusc parca, intr-o lume gata sa te devoreze. Sunt si unii norocosi, cum ar fi scriitorii, ei pot ramane intr-o lume de basm, sa o creeze si sa o imparta cu ceilalti fara sa-i traga cineva de maneca. Dar noi? Cei ramasi? Multimea? Ce facem? De creat si de visat nu avem timp?
        Dar este vina noastra si numai a noastra, pentru ca nu vedem. Am orbit. Am creat o lume prea rapida, prea... prea urata! Ne distrugem spiritul, esenta vietii cautand idealuri nefondate, lucruri marunte, bani, putere... le cautam, le vrem, le mirosim, le vanam!!! Dar ce se intampla dupa? Suntem fericiti? Raspunsul este relativ..
       Asta nu este tot!
       Ipocrizia umana de abia acum incepe. Nemultumiti de lucrurile realizate cu un anumit timp in urma, ne apuca nervii si depresia, ca de ce am facut-o, de ce tocmai lucrul acela neimportant... atat, doar nervi, nici o invataminte din drumul parcurs... doar nervi.
       Dar mai sunt un soi de "artisti", acei neintelesi, asa numitii "artisti neintelesi", care vor sa fie numai ei creativi nu si restul. Asa se simt ei speciali. Mai exact ei sunt cei mai buni si restul fiintelor exista doar cu scopul de ai "intretine" pe ei.
       Vai!! Eu sunt artist, imi place sa creez, sa visez, imi plac oamenii care o fac, chiar mi doresc pe langa mine... frumos! Si dupa? Oho, dupa e si mai bine... EU si doar EU am imaginatie, nu si tu!! TU stai in realitate, n-ai voie aici, pleaca, pleaca de aici! Tu fi practic nu spiritual, ca nu putem fi amandoi creativi, eu nu pot fi practic, am o jena!! Nu esti bun de nimic cu imaginatie... da-ti interesul, fi practic, i-a initiativa, ca eu o am deja... eu sunt la alt nivel... nu te astept si pe tine, nu te las, pleaca, om rau ce esti, fi clovnul meu si stimuleaza-ma ca eu am alte chestii pe cap, n-am timp sa ma stimulez singur. Ce naspa esti, cum adica sa ne stimulam amandoi, unul pe altul, nu prietene este loc numai pentru un singur visator aici. EU, tu cara-te. Ah, ce bine era cand eram copii, nu aveam idealuri, nu aveam griji... CE FACI MA?!? ESTI COPIL? TE RELAXEZI? GANDESTI? Nenorocitule, treci inapoi la munca bestie cu chip de om ce esti!!
         Dar ce va fi dupa??
   

Vreau, Fa-mi, Da-mi...

            Poate daca as trai in alta lume, as avea posibilitatea sa las alte urme in viata mea si a celor din jur. Poate chiar as sfida realitatea si as putea vedea frumusetea lucrurilor din jurul meu. Poate in acea realitate chiar m-as bucura de ele.
            Atatea vise, atatea frustrari, frici, crize, priviri, atatea asteptari!! Pentru ce?! Pentru satisfacerea unor orgolii neprovocate? Pentru raspunsul unor intrebari lipsite de sens, ridicole de la prima si pana la ultima litera?
            Vreau, fa-mi, da-mi, adu-mi, dute, vino, stai... vreau... atata agitatie. Atatea probleme artificiale. Consumatism poate? Nu. Lacomie sentimenta in cea mai nenorocita stare a ei! Ce s-a intamplat cu relaxarea si rabdarea sau bucuria unui moment in care doar admiri si nu critici? Nu exista, nu mai vrea nimeni asa ceva. Traim in viitor dom'le nu gluma, prezentul este pentru prosti. Acolo este lumea importanta, in viitor, toata lumea o face, mama ei de treaba!! Sunteti profunzi nu gluma, acolo in mintea voastra, blocati in filme, comparari si viitor.
            Sincer, imi este mila... Lasati-ma pe mine sa traiesc cu planuri mai mici dar fara a calca pe cadravre, sa vreau doar ce imi trebuie si nu ce credeti voi ca-mi trebuie, fara intrebari existentiale, cu cazaturile si ridicarile de rigoare... Nu va convine?
            Luati pietre si aruncati-le in mine. Eu sunt fericit asa!!

Realitate Ireala

       Ce este aceasta realitate? Simplu. Luati toate lucrurile care se intampla langa voi sau chiar in viata voastra si pe care nu numai ca nu le observati dar le ignorati total! Fie ca este, un hobby sau un om care ajuta o batranica sa treaca strada sau un nou sortiment de imbracaminte sau chiar o realizare importanta, cum ar fi sa va gasiti un job sau grija unui prieten, tendinta este ca aceste lucruri sa fie date uitarii foarte repede si pe urma ignorate.
        Criticam fara sa ne criticam pe noi insine, vrem fara sa avem nevoie, aruncam lucruri fara a ne pasa de importanta lor. Traim intr-o lume reala in care ignoram realitea... ignoram frumosul de langa noi si vedem doar uratul... eu zic ca ar fi timpul pentru o schimbare, si aceasta schimbare pleaca din noi insine, de la fiecare individ in parte. Vei spune ca nu poti! Nu este adevarat, nu vrei!!