Vreau, Fa-mi, Da-mi...

            Poate daca as trai in alta lume, as avea posibilitatea sa las alte urme in viata mea si a celor din jur. Poate chiar as sfida realitatea si as putea vedea frumusetea lucrurilor din jurul meu. Poate in acea realitate chiar m-as bucura de ele.
            Atatea vise, atatea frustrari, frici, crize, priviri, atatea asteptari!! Pentru ce?! Pentru satisfacerea unor orgolii neprovocate? Pentru raspunsul unor intrebari lipsite de sens, ridicole de la prima si pana la ultima litera?
            Vreau, fa-mi, da-mi, adu-mi, dute, vino, stai... vreau... atata agitatie. Atatea probleme artificiale. Consumatism poate? Nu. Lacomie sentimenta in cea mai nenorocita stare a ei! Ce s-a intamplat cu relaxarea si rabdarea sau bucuria unui moment in care doar admiri si nu critici? Nu exista, nu mai vrea nimeni asa ceva. Traim in viitor dom'le nu gluma, prezentul este pentru prosti. Acolo este lumea importanta, in viitor, toata lumea o face, mama ei de treaba!! Sunteti profunzi nu gluma, acolo in mintea voastra, blocati in filme, comparari si viitor.
            Sincer, imi este mila... Lasati-ma pe mine sa traiesc cu planuri mai mici dar fara a calca pe cadravre, sa vreau doar ce imi trebuie si nu ce credeti voi ca-mi trebuie, fara intrebari existentiale, cu cazaturile si ridicarile de rigoare... Nu va convine?
            Luati pietre si aruncati-le in mine. Eu sunt fericit asa!!