Toti stim intrebarea dar nimeni nu o pune, cum ar fi de exemplu, in loc de, "ce faci de craciun?" sa fi intrebat, "ce faci dupa craciun?". Ar fi altceva nu? Normal ca da, doar este alta intrebare.
Ce se intampla dupa ce cresti si treci de la o varsta minunata in care doar imaginatia si creatia povestilor conta? Treci, brusc parca, intr-o lume gata sa te devoreze. Sunt si unii norocosi, cum ar fi scriitorii, ei pot ramane intr-o lume de basm, sa o creeze si sa o imparta cu ceilalti fara sa-i traga cineva de maneca. Dar noi? Cei ramasi? Multimea? Ce facem? De creat si de visat nu avem timp?
Dar este vina noastra si numai a noastra, pentru ca nu vedem. Am orbit. Am creat o lume prea rapida, prea... prea urata! Ne distrugem spiritul, esenta vietii cautand idealuri nefondate, lucruri marunte, bani, putere... le cautam, le vrem, le mirosim, le vanam!!! Dar ce se intampla dupa? Suntem fericiti? Raspunsul este relativ..
Asta nu este tot!
Ipocrizia umana de abia acum incepe. Nemultumiti de lucrurile realizate cu un anumit timp in urma, ne apuca nervii si depresia, ca de ce am facut-o, de ce tocmai lucrul acela neimportant... atat, doar nervi, nici o invataminte din drumul parcurs... doar nervi.
Dar mai sunt un soi de "artisti", acei neintelesi, asa numitii "artisti neintelesi", care vor sa fie numai ei creativi nu si restul. Asa se simt ei speciali. Mai exact ei sunt cei mai buni si restul fiintelor exista doar cu scopul de ai "intretine" pe ei.
Vai!! Eu sunt artist, imi place sa creez, sa visez, imi plac oamenii care o fac, chiar mi doresc pe langa mine... frumos! Si dupa? Oho, dupa e si mai bine... EU si doar EU am imaginatie, nu si tu!! TU stai in realitate, n-ai voie aici, pleaca, pleaca de aici! Tu fi practic nu spiritual, ca nu putem fi amandoi creativi, eu nu pot fi practic, am o jena!! Nu esti bun de nimic cu imaginatie... da-ti interesul, fi practic, i-a initiativa, ca eu o am deja... eu sunt la alt nivel... nu te astept si pe tine, nu te las, pleaca, om rau ce esti, fi clovnul meu si stimuleaza-ma ca eu am alte chestii pe cap, n-am timp sa ma stimulez singur. Ce naspa esti, cum adica sa ne stimulam amandoi, unul pe altul, nu prietene este loc numai pentru un singur visator aici. EU, tu cara-te. Ah, ce bine era cand eram copii, nu aveam idealuri, nu aveam griji... CE FACI MA?!? ESTI COPIL? TE RELAXEZI? GANDESTI? Nenorocitule, treci inapoi la munca bestie cu chip de om ce esti!!
Dar ce va fi dupa??
"Artistii neintelesi", cum ii numesti tu...of e plina lumea de ei, iar partea trista este ca nici ei nu stiu exact ceea ce inseamna artist. Din punctul meu de vedere artistul exista pentru a da culoare lumii indiferent de natura artei sale, iar acest lucru nu ar trebui sa fie, in nici un caz, egoist, ci altruist, nu ar trebui sa judece, ci sa perceapa si in nici un caz nu ar trebui sa fie singuri, mai ales cand pot avea o persoana, poate, la fel de creativa ca si ei alaturi. Intr-adevar acest lucru ar trebui sa stimuleze un artist si mai mult, un artist adevarat accepta pezenta unei alte persoane creative, spirituale si chiar se bucura ca a reusit sa gaseasca persoana cu care sa imparta acest minunat dar al artei si al creativitatii.
RăspundețiȘtergereSi ignora total persoanele care iti dicteaza sa nu mai fii copil. Daca acel copil din noi dispare, ia cu el bucuria lucrurilor marunte, dragostea pentru tot ce ne inconjoara si sinceritatea de care ar trebui sa dam dovada mai des. Iar, dupa felul in care arata lumea in ziua de azi, cred ca foarte multi oameni si-au pierdut acel copil...
"Ce s-ar intampla dupa?" Depinde numai de noi si de alegerile pe care le facem. Putem visa, putem fi fericiti, iar cine nu este de acord cu aceste lucruri, inseamna ca nu are ce cauta langa tine si vrea doar sa iti supuna spiritul, imaginatia si creativitatea, vrea sa te transforme intr-o persoana mediocra, intr-un robot, manipulat de societate fara ambitii reale asa cum este ea.
Sper doar sa poti visa in continuare si sa nu te abati din zborul catre ceea ce-ti doresti.
"from bad relations comes good art"
RăspundețiȘtergere