Ce va fi dupa?

        "Ce se va intampla dupa?". O intrebare? O expresie? Un chin sau pur si simplu ce se va intampla dupa!!
        Toti stim intrebarea dar nimeni nu o pune, cum ar fi de exemplu, in loc de, "ce faci de craciun?" sa fi intrebat, "ce faci dupa craciun?". Ar fi altceva nu? Normal ca da, doar este alta intrebare.
        Ce se intampla dupa ce cresti si treci de la o varsta minunata in care doar imaginatia si creatia povestilor conta? Treci, brusc parca, intr-o lume gata sa te devoreze. Sunt si unii norocosi, cum ar fi scriitorii, ei pot ramane intr-o lume de basm, sa o creeze si sa o imparta cu ceilalti fara sa-i traga cineva de maneca. Dar noi? Cei ramasi? Multimea? Ce facem? De creat si de visat nu avem timp?
        Dar este vina noastra si numai a noastra, pentru ca nu vedem. Am orbit. Am creat o lume prea rapida, prea... prea urata! Ne distrugem spiritul, esenta vietii cautand idealuri nefondate, lucruri marunte, bani, putere... le cautam, le vrem, le mirosim, le vanam!!! Dar ce se intampla dupa? Suntem fericiti? Raspunsul este relativ..
       Asta nu este tot!
       Ipocrizia umana de abia acum incepe. Nemultumiti de lucrurile realizate cu un anumit timp in urma, ne apuca nervii si depresia, ca de ce am facut-o, de ce tocmai lucrul acela neimportant... atat, doar nervi, nici o invataminte din drumul parcurs... doar nervi.
       Dar mai sunt un soi de "artisti", acei neintelesi, asa numitii "artisti neintelesi", care vor sa fie numai ei creativi nu si restul. Asa se simt ei speciali. Mai exact ei sunt cei mai buni si restul fiintelor exista doar cu scopul de ai "intretine" pe ei.
       Vai!! Eu sunt artist, imi place sa creez, sa visez, imi plac oamenii care o fac, chiar mi doresc pe langa mine... frumos! Si dupa? Oho, dupa e si mai bine... EU si doar EU am imaginatie, nu si tu!! TU stai in realitate, n-ai voie aici, pleaca, pleaca de aici! Tu fi practic nu spiritual, ca nu putem fi amandoi creativi, eu nu pot fi practic, am o jena!! Nu esti bun de nimic cu imaginatie... da-ti interesul, fi practic, i-a initiativa, ca eu o am deja... eu sunt la alt nivel... nu te astept si pe tine, nu te las, pleaca, om rau ce esti, fi clovnul meu si stimuleaza-ma ca eu am alte chestii pe cap, n-am timp sa ma stimulez singur. Ce naspa esti, cum adica sa ne stimulam amandoi, unul pe altul, nu prietene este loc numai pentru un singur visator aici. EU, tu cara-te. Ah, ce bine era cand eram copii, nu aveam idealuri, nu aveam griji... CE FACI MA?!? ESTI COPIL? TE RELAXEZI? GANDESTI? Nenorocitule, treci inapoi la munca bestie cu chip de om ce esti!!
         Dar ce va fi dupa??
   

Realitate Ireala

       Ce este aceasta realitate? Simplu. Luati toate lucrurile care se intampla langa voi sau chiar in viata voastra si pe care nu numai ca nu le observati dar le ignorati total! Fie ca este, un hobby sau un om care ajuta o batranica sa treaca strada sau un nou sortiment de imbracaminte sau chiar o realizare importanta, cum ar fi sa va gasiti un job sau grija unui prieten, tendinta este ca aceste lucruri sa fie date uitarii foarte repede si pe urma ignorate.
        Criticam fara sa ne criticam pe noi insine, vrem fara sa avem nevoie, aruncam lucruri fara a ne pasa de importanta lor. Traim intr-o lume reala in care ignoram realitea... ignoram frumosul de langa noi si vedem doar uratul... eu zic ca ar fi timpul pentru o schimbare, si aceasta schimbare pleaca din noi insine, de la fiecare individ in parte. Vei spune ca nu poti! Nu este adevarat, nu vrei!!