Ultimul soldat

Linia frontului s-a schimbat,

Armata mea s-a micsorat!

Speriati, soldatii au plecat...

Am ramas inconjurat

De oameni gri,

Suflete moarte in corpuri inca vii!

Nu-i nimic...

Fugiti! Inca nu-s un suflet mic,

Asa ca ma ridic pentru lupta finala,

Acum nu mai exista un razboi in doi,

Nu mai exista un "noi" sau un "voi"!!

Ca un ultim samurai raman

Sa lupt in ploaie si vant,

Asa ca-mi iau avant

Si atac la sigur...

Impotriva lumii, am ramas singur...

Baloane

Rotunde, ovale, subtiri...

Cate culori, atatea forme!

Dau ochilor arome....

Le poti tine in brate

Sau trage, tinute-n ate.

De le mangai,

Scot sunete ciudate...

Ne incanta si ne plimba

Ne spun si cand vremea se schimba!!

Colorate ca niste bomboane,

Zambiti, va rog, cu un buchet de baloane.

Pentru ea...

O vad,

E afara si plange...

Ii vad sufletul cum se stinge!

Isi ascunde lacrimile in ploaie,

Isi cauta fericirea in noroaie...

Vrea sa-si aprinda sclipirea,

Dar privirea-i nu mai are energie.

Si-a pus sperantele intr-o cutie

Si a pierdut cheia.

Plange dupa un trecut glorios,

Nu poate trai in acest prezent odios. 

Ii vad amintirile stranse,

Puse in volume prafuite!

Ii vad buclele negre

Si cum culoarea  lor se pierde.

Ii vad ochii fara sclipire...

Si buzelele fara un zambet de uimire!

Ii vad chipul cristalin

Ridat de atata chin.

Nu pot..

Suferinta ei nu mai pot s-o suport!

Acum o vad... e fericita!

Lipsita de lacrimi... e divina!

Raul ii mangaie pielea fina

Si soarele ii bate in loc de inima...

Acum diamante ii sunt ochii!

Din ea radiaza fericirea,

Fluturi ii amuza privirea!

In sfarsit poate face ce vrea.

O vad si sunt fericit!

O vad si ma bucur ca nu m-am oprit...

Bucata din mine sa vand...

Pentru ultima oara o vad... pe curand!

Pe rug sufletul mi l-am vandut,

Acum are tot ce a pierdut...

Ma bucur ca frica nu m-a oprit,

O vad... Si sunt fericit...

Renascut

Ce frumos ninge afara,

Totul atinge o stare de liniste!

Si totul se intinde alb pe pajiste.

Zilele trec calm,

Ghiocei apar prin zapada moale,

Viata reincepe la poale de munti.

Dar stai! Ce se intampla?

Imi duc mana la tampla...

O pacla se aseaza in jur...

Jur ca sunt intre vis si realitate!

Cadrave se vad departe,

Vise moarte cu anii,

Firele de iarba se transforma in cranii!

Tipand ma trezesc transpirat,

Atacat de ganduri ma privesc in oglinda...

Speriat ma uit in jur,

Sunt acasa!

Dar ma simt strain in aceasta casa...

Aceasta camera nu ma lasa

Sa ma linistesc!

Peste tot gasesc numai fantome,

Urme insangerate,

Sperante esuate,

Minciuni iesite din dulap,

Ferestre vopsite sa nu mai vad soarele...

Sa nu mai simt moalele caldurii!

Nu mai vreau nimic drag!

Vreau sa sparg si oglinda asta...

Iar fugi de tine?

Te refugiezi in sine?

Ochiul nu-mi va plange,

Degeaba te vaiti!

Mai bine ai face sa te zbati!

Ce rost are?

Tot ce iubesc in brate imi moare!

Atunci invie ce iubesti!

In loc sa privesti, singur te orbesti!

N-ar trebui sa vorbesti,

Nu sti cat imi e de greu!

In tine se afla o inima de leu...

Poti fi un zmeu

Peste orice limita sa zbori!

De unde sa incep?
Nu vreu sa repet greselile din trecut!

E simplu! De la inceput...
Lasa-ti mintea sa te ridice
Si timpul sa te vindece!

In trecut eram un munte...
Acum, sunt cazut, am plete carunte!
Calcat in picioare si parasit de viata...
Voi tipa! Si voi sparge aceasta gheata
In care m-am blocat.
Si locul in care mi-am aruncat sclipirea
Il voi cauta!
Dar nu ma voi ridica precum un munte,
Voi zbura peste el...
Voi face intre nori o punte
Si daca nu voi putea merge,
Precum un luptator
Voi lupta pana mor!
Si chiar de-as fi plin de sange
Voi cauta acel loc unde curge
Speranta si pentru mine...
Va las in a voastra aroganta!
Eu am plecat in lume,
Mi-am propus sa dobor orice culme...

Ceasul suna, ma trezesc!

Copacii imi bat in geam,

Le cresc frunzele...

Linistea imi saruta buzele.

In ochi imi apare curcubeul!

Eu nu mai sunt eu-l de ieri,

Azi pot face tot ce-mi ceri...

De fapt, tot ce-mi cer!

De mine e vorba...

Si vreau sa urc la cer!

Sa zbor, sa ascult vantul,

Sa cobor, sa sarut raul,

Sa merg, sa alerg...

Pot face orice aleg.

Asasin de suflete

Te-ai hranit cu zeci de suflete,
Hai, mai trage o linie pe perete,
Stiu ca vrei
Si ultimul strop de suflet sa mi-l iei!
Nu-ti convine ca-mi revin?
Ca spiritul din acest chin mi se reface?
Continua a ma tortura!
A-mi fura sentimentele,
Fura-mi si visele,
Fura-mi si imaginatia,
Fura-mi tot ce nu ai tu!
Intradevar ai nevoie de ele
Schelet fara suflet.
Cu tunet ma voi reface,
Cat timp in piept o inima inca imi bate
Si nu voi fi departe de tine,
Suflet stins,
Sa te privesc cum te pierzi in abis.

Spune-mi!

Spune-mi, de ce iti ascunzi privirea?
De ce cand auzi chemarea iti acoperi urechea?
Spune-mi unde te duci cand te ascunzi?
Si de ce pleci cand trebuie sa treci
Prapastii si paduri intunecoase
Scoase din sufletul tau?
Povesteste-mi si de ce nu lasi roua
Sa-ti ude picioarele fine?
In fine, spune-mi de ce focul
Ce te incalzea l-ai stins?
Cum de te-a atins frigul
Si ti-a inghetat gandirea?
Hai, ia-ma de mana

Si lasa-ma sa-ti dezghet privirea!

Va urasc

Va urasc pentru ca din cauza voastra

Ca intr-o gluma proasta

Am ajuns sa fiu inchis

Intre patru pereti cu un suflet stins,

O fatada dupa care se ascund vise alungate

Dorinte legate in lanturi

Sa nu poata fi indeplinite niciodata.

Ura ce v-o port a devenit un fel de arta,

O pata transformata in mod de viata!

Stand in ceata astept acea dimineata

Cand fericit o sa va privesc arzand in iad.

Plictisit si lipsit de scrupule

Va urasc pe voi, acei stricati,

Ca un roi de lacuste mi-ati devorat sufletul

Mi-ati transformat iubirea in ura,

Dorinta de a trai in dorinta de a muri...

Ma multumesc cu gandul ca intr-o zi nu veti mai  fi!

Pana atunci storc si ultimul strop de ura ce v-o port

Si o indrept direct spre voi

Si voi fi la mormantul vostru aruncand prima mana de pamant

Asigurandu-ma ca nu veti mai iesi niciodata.