Ma odihnesc la umbra unui salcam
Si ascult un gand,
Adus de vant
Din vremuri indepartate,
De copilarie ajutat
Sa infloreasca.
Umpleam strazile gri
De curcubee vii...
Alergam razand
Incercand sa cucerim frunza
Si ne ascundeam
Asteptand infrigurati sa scapam turma.
Ne masuram urma
Lasata de mana in nisip!
Copii ce nu stiam ce inseamna sa fii trist...
Frumos gand,
Am sa mai vin sub acest salcam.
Ce as mai alerga si eu, la o leapsa sau la o frunza...:)
RăspundețiȘtergereMa bag si eu :)
RăspundețiȘtergere;x ce dor imi este de-o leapsa, de-o tara tara vrem ostasi...
RăspundețiȘtergerefrumos gand.
Ar fi intradevar foarte benefic... Si cu toate ca nu ma omor dupa zapada si probabil ca nu o scap de ea, macar sa ninga ca lumea sa pot face si eu un om de zapada.
RăspundețiȘtergere